Labirintul lui Pan – cinema Studio

Distins cu trei premii Oscar (Cea mai bună scenografie, Cea mai bună imagine, Cel mai bun machiaj), El labirinto del fauno, în regia lui Guillermo del Toro, este filmul care încearcă să îmbine atmosfera unei copilării (marcată de fantastic) cu aceea a unei Spanii aflată sub semnul fascismului şi al abia terminatului război civil. Puteţi citi mai mult pe site-ul oficial.

Ivana Baquero (Ofelia), interpretează rolul unei fetiţei care este obligată să locuiască alături de un tată pe care nu şi-l doreşte (generalul Vidal) într-un loc care o aşează în lupta dintre real şi ireal. Părerea mea de rău este că ambele planuri sunt marcate de imagini brutale şi, de multe ori, exagerate: de la scena în care generalul Vidal omoară un ţăran cu o sticlă de vin, zdrobindu-i faţa cu nenumărate lovituri succesive, şi până la secvenţa în care Ofelia otrăveşte broscoiul care nu lăsa copacul fermecat sa înflorească (avatar, poate, în care ar trebui să-l vedem pe Franco).

Am aşteptat mai mult de la filmul acesta: nu doar o îngrămădire se simboluri (câţi oameni le înţeleg?) şi de imagini teribile (care, după mine, nu au mereu un rol real în economia filmului) ori reciclate (scenele cărţii cu pagini albe care se scriu singure şi a mătrăgunei care ţipă de mama focului sunt cunoscute precis celor care au urmărit seria Harry Potter)

Un film bun însă mă aşteptam la mai mult. Un film bun, dar nu atât de bun pe cât îl recomandă premiile şi distribuţia. Oricum: merită văzut; măcar din curiozitate.

p.s. apariţia lui Pan a reuşit să ne sperie pe toţi; ca să fiu mai exact: secvenţa a speriat-o pe Valentina (o prietenă de-ale mele, cu care am văzut filmul), Valentina a ţipat, noi, la rândul nostru, ne-am speriat! )