Christian Paraschiv la 3/4

Am fost, ieri, la expoziţia Christian Paraschiv care s-a deschis la Galeria 3/4: Bio arta – History Line – Le noir est la couleur du langage (pentru cei care nu ştiu, această galerie funcţionează – în clădirea TNB – ca parte a MNAC).

Cet artiste mise sur l’expression totale de soi dans l’uvre: cet égocentrisme, incommode pour les relations avec ceux qui l’entourent, stimule bénéfiquement sa propre création….
Parsachiv considère le langage et les techniques artistiques comme simple instrument pour la matérialisation d’une idée. L’éclectisme de son expression plastique (peinture, sculpture, dessin, photo, objet, – un type spécifique de ready made, à part -, installation, infographie, film, livres d’artistes, performances, bio-art) provoque la suspicion de certains; en fait c’est la cristallisation d’une liberté assumée par notre navigateur en solitaire très bien entraîné sur l’océan image – message. (fragment dintr-un articol pe care Adrian Guţă l-a semnat în “Observator Cultural”, nr. 7-13 ianuarie 2003 – textul integral aici).

Un artist total. Cu siguranţă o prezenţă marcantă a culturii româneşti şi un ambasador important al României. Mă întreb atunci: de ce, totuşi, aici? De ce la 3/4? De ce nu şi-a găsit Paraschiv locul în sălile principale ale Muzeului Naţional de Artă Contemporană? Lucrări cu un mesaj puternic, lucrări multe, care se sufocă una pe alta într-un spaţiu care le sugrumă. Şi asta în timp ce la MNAC, în clădirea nouă, nu de puţine ori am fost la expoziţii în care erau înşirate 10-15 lucrări pe sute de metri pătraţi de perete. Am greşit de multe ori. Am greşit cu Brâncuşi (dau acest exemplu pentru că este qvasi cunoscut). Trebuie neapărat să persistăm? Oare încă nu am învăţat nimic? Amintesc expoziţia din toamna, de la MNAR; expoziţia “Brâncuşi fotograf”, pe al cărei catalog mulţumeam – plini de recunoştinţă – statului francez şi Centrului Georges Pompidou pentru că au binevoit să ne împrumute nişte copii după fotografiile originale. Măcar acolo exista un catalog. La Paraschiv… nici măcar atât. Să ne fie de bine! Să-i fie şi lui Paraschiv, care trăieşte, din ‘86, în Franţa. Ce motive ar avea să se întoarcă?

Expoziţia se închide pe 22 aprilie. Da-ţi o fugă până acolo, pe cuvânt că merită!